Robin Hood
In acest roman, Henry Gilbert prezinta viata unui om foarte curajos si care are un adevarat spirit al dreptatii.

Acest om devine un proscris pe nedrept si este alungat din tara si vanat de toti oamenii. Robin, caci despre el este vorba, avea o iubita pe nume Marian pe care dupa mai mult timp o salveaza, se casatoreste cu ea cu ajutorul unui calugar pe nume Taica Tuckcare ii cununa  si o se muta impreuna in padure.

Robin isi formeaza o armata de vreo 20 de oameni pe care ii salvase in trecut de la moarte si carei sunt recunoscatori. Acei oameni il pazesc ca niste fantome camuflati printre frunzele padurii deoarece Robin este acum urmarit de multi oameni rai care-i vor moartea.

Cu ajutorul oamenilor sai Robin reuseste sa omoare foarte multi dintre dusmanii lui si totodata ai tarii printre care: Richard Malbete spionul cersetor, Sir Guy de Gisborne, Iesbart de Blame,Sir Roger de Doncaster si multi altii...

Robin are totusi si multi prieteni care il ajuta: Ket Spiridusul, Hob din colina, micul Jhon, Alan, lady Alice, Will arcasul, taica Tuck, Arthur prietenosul, Much fiul lui Miller si altii.

Cu ajutorul prietenilor lui, Robin reuseste sa lupte impotriva lorzilor si oamenilor rai si sa-l ucida pe Sir Guy de Gisborne care este dusmanul de moarte a lui Robin si sa incendieze cuibul rautatilor si anume castelul Wrangby poreclit de serbi si proscrisi castelul Evil Hold. 
Robin moare otravit de stareta unei manastiri alaturi de Sir Roger de Doncaster.Inainte de a muri Robin este gasit de micul Jhon, Ket spiridusul si Hob din colina si ii este indeplinita ultima dorinta:sa-l ajute sa traga o sageata in locul unde vroia sa fie inmormantat. Acolo unde se infige sageata devine mormantul lui. Dupa moartea lui Robin Hood, ceata de "aparatori ai dreptatii" s-a imprastiat, fiecare om pleca si isi gaseste un loc in lume.

Multa vreme mormantul lui Robin a fost ingrijit de doi oameni care erau sprinteni ca niste spiridusi si infrumusetau locul de veci al lui Robin, acestia erau Ket Spiridusul si Hob din Colina care ii raman practic fideli si dupa moarte.

Cei trei muschetari

 

Cei trei muşchetari de Alexandre Dumas

             -rezumat-

 

 

În  prima zi de luni din aprilie 1625 un tânăr gascoon  din Tarbes pe nume
D’artagnan ce semăna cu don Quijote,la optsprezece ani urma să părăsească casa părintească,ascultând poveţele celor doi părinţi pornind într-un drum de  lung spre Paris pentru a-şi face un rost.
Toată averea lui D artagnan stătea în cincisprezece scuzi,un căluţ galben,pricăjit,de vreo treisprezece ani,o alifie bună pentru toate rănile(primită de la mama sa) şi o scrisoare prin care tatăl său îl recomanda căpitanului muşchetarilor,domnului de Treville,pe care îl cunoscuse odinioară.Drumul,datorită înfăţişarii sale demne,firii aprige,a privirii vioaie şi inteligentă,şi dată fiind înfăţişarea căluţului,nu e lipsit de peripeţii.Pierde chiar preţioasa scrisoare.La Paris D artagnan îi câştigă bunăvoinţa domnului de Treville,dar pentru a primi uniforma de muşchetar ,mai întâi trebuie să-şi facă ucenicia.Tânărul gascon parcă atrage toate boroboaţele în jurul lui ,nedeprins cu obiceiurile marelui oraş.Încă din prima zi se vede provocat la duel,pe rând,de trei  vestiţi muşchetari:Athos,Porthos şi Aramis,cei trei nedespărţiţi.În acea vreme,cardinalul Richelieu a interzis duelurile,însă acest lucru nu le făcea mai rare,ci dimpotrivă,poate  aveau  loc mai  multe,însă mai discrete.Confruntarea dintre D’artagnan şi cei trei vestiţi muşchetari a fost primejdioasă,dar s-a dovedit a fi începutul unei prietenii de durată.Acum fiind patru se unesc şi îşi înfruntă curajos adversarii.Au fost surprinşi,la duel de gărzile cardinalului cu care se aflau în permanentă duşmănie.Până şi urechile regelui au auzit vestea că trei muşchetari însoţiţi de un tânăr începător,’’un copil’’,au reuşit să îi înfrângă pe cinci dintre cei mai de seamă soldaţi ai cardinalului.Pentru D’artagnan, această întâmplare a fost mai mult decât benefică,a fost începutul unei faime de invidiat.
Urmează alte fapte eroice pentru D’artagnan.Acesta are drept gazdă pe domnul 
Bonacieux,un om fricos care îşi pierde soţia şi îl roagă pe D’artagnan să i-o găsească.Se pare că aceasta a fost răpită de oamenii cardinalului.Cardinalul doreşte să slăbească puterea Angliei lovind în ducele de Buckingham,Georges Villiers.Cardinalul află de dragostea ducelui pentru regina Franţei,Ana de Austria,şi punela cale un mic şiretlic,îi trimite o scrisoare ca din partea reginei,pentru a-l ademeni la Paris şi a-l captura.Regina află de complot şi încearcă să-l dejoace.Doamna Bonacieux reuşeşte să scape singură de răpitorii ei ,însă e din nou prinsă,deoarece casa ei era supravegheată.Acum o salvează D’artagnan,iar aceasta îl conduce la ducele de Buckingham.Cardinalul nu se dă bătut şi doreşte cu orice preţ să o compromită pe regină în ochi regelui Richelieu ştiind că ducele s-a întors în Anglia ducând drept amintire eghileţii cu diamante ai reginei.Cardinalul îl convinge pe rege să organizeze o serbare,unde să-şi invite soţia împodobită cu eghileţii.Cardinalul pune să i se fure regelui două diamante.Timpul pe care îl are regina să ceară înapoi podoaba e foarte scurt şi nu ştie la cine să apeleze.D’artagnan,îndrăgostit de doamna Bonacieux ia asupra lui această misiune.D’artagnan este ajutat de cei trei muşchetari,Athos,Porthos şi Aramis,care rămân în urmă pentru a dezlega capcanele ce le-au fost pregătite pe drum.D’artagnan ajunge la ţărmul Franţei,însă nu are permis de trecere în Anglia,se bate cu trimisul cardinalului,contele de Wardes şi îi ia acestuia biletul de trecere,astfel îşi duce misiunea la bun sfârişit.Doamna Bonacieux este din nou răpită,de data aceasta fără urmă.Milady jură să se răzbune pe D’artagnan deoarece îi cunoaşte taina.Ultima misiune a lui Milady,încredinţată chiar de către cardinal,ajunge şi la urechile celor trei muşchetari:trebuie să aranjeze uciderea ducelui de Buckingham.Ca loc de sfat găsesc bastionul Saint-Gervais,rezistă atacurilor mai bine de o oră şi iau o hotărâre.Îi scriu lordului de Winter pentru a o împiedica pe Milady să-şi ducă planul la bun sfârşit.Este reţinută chiar înainte de a ajunge pe ţărmul englez şi întemniţată de cumnatul ei.Reuşeşte să-l păcălească pe gardian spunând că este nevinovată ,îi înşiră tot felul de minciuni,descoperă că este un fanatic protestant şi îl aţâţă împotriva celui pe care protestanţii nu-l iubeau:ducele de Buckingham.Felton îl asasinează pe duce.Se întoarce în Franţa şi aşteaptă poruncile cardinalului în mănăstirea carmelitelor din Bethune.Aici se găseşte şi doamna Bonacieux iar Milady îi pregăteşte o cruntă revanşă.Milady o otrăveşte şi fuge.D’artagnan şi prietenii săi sosesc prea târziu.Doamna Bonacieux moare în braţele iubitului ei.Milady nuu se bucură prea multă vreme deoarece e prinsă de cei patru prieteni,de lordul de Winter şi un călău adus de Athos.E judecată pentru faptele ei şi condamnată la moarte,iar călăul o execută imediat.D’artagnan a fost făcut muschetar imediat după întâmplarea din bastionul Saint-Gervais apoi a fost înaintat la gradul de locotenent.Athos,după ce mai luptă o vreme,se retrage în viaţa pe care o părăsise în tinereţe.Porthos se căsătoreşte cu o văduvă bogată iar Aramis îmbrăţişează viaţa monahală.